PSIHOLOGIE

SENZAŢIILE

1 -DEF. SI CARACTERIZARE

-Definiţie – Senzaţiile sunt procese senzoriale elementare şi imagini simple ce semnalizează separat insuşirile concrete ale obiectelor în condiţiile acţiunii directe a stimulilor asupra organelor de simţ.
-Caracreristici:
-Senzaţiile sunt imagini simple deoarece redau o singură însuşire a obiectului separata de celelalte însuşiri.
-senzaţiile sunt imagini primare deoarece semnalizează însuşirile obiectelor în condiţiile acţiunii directe a stimulilor asupra organelor de simţ.
-Senzaţiile au o anumită intensitate ce depinde de intensitatea stimulilor si de sensibilitatea organului de simţ.
-senzaţiile au o anumita durata ce depinde de durata stimulului.
-senzaţiile au o anumita calitate ce depinde de claritatea stimulului, de sensibilitatea analizatorilor si de condiţiile de mediu.
-senzaţiile au o tonalitate afectiva ce depinde de caracterul placut sau neplăcut al stimulilor.
-senzaţiile pure nu exista decat în conditii de laborator deoarece asocierea ei intr-o percepţie se realiyeaya intr-un timp insesizabil constient.
-senzaţiile au atributul conştientizării, deoarece stimulul e asociat unui operator logic care ii conferă sens.
-senzatiile au o valoare informaţională deoarece sunt prima poarta de intrare a informaţiilor în psihicul uman.

2- Analizatorul, mecanismul de producere a senzatiilor

-Senzaţiile sunt rezultatul stimulării analizatorului, adică a organului de simţ.
-Analizatorul este un ansamblu functional care face posibilă producerea senzaţiilor.
-Componente:
-a- receptorul are rolul de a transforma energia excitanţilor externi (stimulii, lumina, sunet etc.) in impuls nervos.
-de ex. Retina conţine conuri de rodopsină, o substanţă ce are proprietatea de a se descompune selectiv în prezenţa luminii. Astfel se formează biocurenţi nervoşi care merg către creier.
-b- calea de conducere este formată din fibre nervoase senzitive care are rolul de a transmite impulsul nervos către cortex. Ea trece prin centrii subcorticali care au rolul de a selecta stimulii importanţi pebtru subiect.
-c- zona corticală este veriga centrală a analizatorului şi are rolul de a transforma impulsul nervos in imagine psihică. Fiecare analizator are o zonă corticala pe scoarţa cerebrală, unde se produc senzaţiile psihice.
-d- conexiunea inversă este o legătura intre zona corticală şi receptor sau grupe de muşchi pentru autoreglarea analizatorului.

3- LEGILE SENSIBILITĂŢII

A) Legea pragurilor senzoriale
-Pragul senzorial este o intensitate la care un stimul poate produce o senzatie specifică unui analizator.
-Pragurile senzoriale sunt de 2 feluri, absolute şi diferenţiale.
-Pragul senzorial absolut se refera la registrul de intensităti în care stimulul produce o senzatie specifică.
-De accea avem un prag absolut minim, adică intensitatea minimă la care stimulul produce senzatia. Dacă stimulul este sub intensitatea minimă, el nu este receptat.
-Pragul absolut maxim este cea mai mare intensitate a unui stimul la care se mai produce o senzaţie specifica acelui organ de simţ. Daca pragul maxim e depăşit, stimulul nu mai produce o senzaţie specifică ci o senzaţie de durere, disconfort, sau chiar afectarea negativă a acelui organ de simţ.
-Pragul diferenţial este acea parte de intensitate care adăugată la o stimulare anterioară face posibilă distingerea că cei doi stimuli sunt diferiti.
-Pragul operaţional este de câteva ori mai mare decât cel diferenţial pentru a sesiza mai uşor distinctia dintre stimuli.
B) Legea contrastului senzorial.
-Prin contrast senzorial se înţelege punerea reciprocă în evidenţă a doi stimuli cu caracteristici opuse. Ex alb/negru, dulce/acru.
-contrastul senzorial este de două feluri, simultan şi succesiv.
-Contrastul simultan este atunci cand stimulii apar în acelaşi timp. Ex. Alb-negru.
-Contrastul succesiv este atunci când stimulii apar unul după altul. Ex. Sunete, gus-turi.
-Legea contrastelor se aplică în industria alimentară şi în psihologia industrială.

C) Legea adaptării
-Este modificarea sensiblităţii analizatorilor sub influenţa acţiunii repetate a stimulului. Are două sensuri, ascendent si descendent. Dacă se repetă un stimul de intensitate mică, sensibilitatea analizatorului creşte, iar dacă se repetă un stimul de intensitate mare, sensibilitatea analizatorului scade.
-ex. Intr-o zi de iarnă cu zăpadă şi soare, când ieşim afară din casă avem privirea afectat si vederea slabă. Cu timpul sensibilitatea analizatorului scade si vederea se îmbunătăţeşte. E face trecerea de la vederea cu ajutorul bastonaşelor de pe retină la vederea cu ajutorul conurilor care au o fineţe mai mică.
Stăm intr-o cameră luminoasă şi apoi intrăm într-o cameră întunecată. Iniţial nu vedem nimic dar cu timpul sensibilitatea analizatorului vizual creşte si începem să zărim câte ceva.
D) Lgea semnificaţiei
-Semnificaţia mare a unui stimul face să crească sensibilitatea analizatorului pentru acest stimul. Există semnificaţie biologică, iar la om şi semnificaţie socioculturală.
E) Legea interacţiunii analizatorilor
-Stimularea unui analizator poate modifica senzaţiile produse în alt analizator care a fost şi el stimulat. Ex. vederea unei culori reci ne face să simţim eronat temperatura mediului ambiant, simţind-o mai rece decât e in realitate, la fel pentru culorile calde, dar invers. Consumarea de substanţe dulci acrişoare măreşte adaptarea vizuală la trecerea de la lumină la întuneric.
-sinestezia, e un caz particularde interacţiune a analizatorilor. Stimularea unui analizator produce senzaţii specifice altui analizator care nu a fost stimulat. Ex. culori dulci, sunete catifelate, etc.














PERCEPTIA

1-Definire si caracterizare.
def- Perceptia este un proces senzorial complex si imagine unitara si integrala ce semnalizeaza toate insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor.
Caracteristici-
-perceptia este un proces senzorial complex.
-perceptia este o imagine primara deoarece se formeaza doar in conditiile actiunii directe ale stimulilor asupra analizatorilor.
-perceptia este o imagine intuitiva deoarece semnalizeaza doar insusiri concrete ale ob. ce ni se ofera mintii imediat, direct, fara a fi nevoie de alte mecanisme intermediare.(gandire, imaginatie)
-perceptia are o anumita intensitate ce depinde de taria stimulului si de sensibilitatea analizatorului.
-perceptia are o calitate ce depinde de calitatea stimulului, conditiile de mediu, sensibilitatea analizatorului.
-perceptia are o anumita durata ce depinde de durata actiunii stimulului.
-Perceptia are o tonalitate afectiva pentru ca e insotita de stari placute sau neplacute.
-perceptia este bogata in continut deoarece reda toate insusirile unui obiect, atat cele principale, cat si cele de detaliu, de font sau de context.
-perceptia are un rol important in activitate deoarece ajuta la orientarea in mediu si coordoneaza miscarile, in activitati precum scrisul, cititul, vorbitul, manipularea obiectelor.
-perceptia e o imagine obiectualadeoarece reda un obiect anume cu toate insusirile acestuia.
-daca un obiect este integrat intr-o activitate, el esteredat mai clar si mai precis deoarece devine centrul campului perceptiv care e mai bine redat.
-perceptia are un rol informational deoarece ofera informatii despre insusirile ob.

2 -Fazele perceptiilor.

-perceptia are o desfasurare procesuala in patru faze:
a-detectia-consta in sesizarea si constientizarea prezentei stimulului in campul perceptiv, fara a sti ce caracteristici are. minimum visibile
b-discriminarea- consta in stabilirea caracteristicilor oboectului. stimulul se detaseaza de fond si se deosebeste de altti stimului. minimum discernabile.
c-identificarea- presupune integrarea tuturor insusirilor obiectului intr-o imagine unitara si integrala, pe care se proiecteaza apoi schema perceptiva a categoriei din care ob. face parte. astfel subiectul recunoaste ceea ce percepe. e un fapt cognitiv ce face apel la memorie si gandire. minimum discernabile
d-interpretarea- presupune urmatoarele operatii:
-stabilirea semnificatiei(intelesului) imaginii perceptive- se face legatura cu notiune
-integrarea verbala a imaginii perceptive-acordarea unui nume.
-stabilirea unei utilizari a obiectului
interpretarea depaseste planul sensorial si apeleaza la intelect(gandire, limbaj, memorie.)

3-Legile Perceptiilor.

a- Legea integralitatii imaginii perceptive. Daca senzatia reda o singura insusire a obiectelor, separata de celelalte insusiri, Perceptia reda toate insusirile obiectului, pe cele principale, secundare, de detaliu, de fond si de context, intr-o imagine unitara si integrala.. daca obiectul e vazut doar partial, subiectul recunoaste ob. ca si cand ar fi vazut in intregime, datorita memoriei acelui obiect sat acelei categorii de ob.
b-Legea structuralitatii imaginii perceptive. Intr-o imagine perceptiva, nu toate insusirile sunt la fel importante. unele sunt principale, altele secundare si altele de detaliu, pe mai multe nivele de importanta. Imaginea perceptiva e structurata ierarhic.
c-Legea selectivitatii perceptive. Nu toti stimuluii din mediu produc senzatii, sunt selectati, ci doar doar cei care respecta urmatorii factori:
-Interesul deosebit al subiectului pentru un anumit obiect;
-contrastul senzorial dintre stimul si fondul pe care apare;
-miscarea obiectului cautat pe un camp de stimuli ficsi.
-apelarea verbala prealabila a subiectului privind prezentaunui obiect;
-conturarea speciala a obiectului;
-actualizarea schemei perceptive a obiectului perceput.
d-Legea constantei perceptive. Cresterea distantei dintre obiect si dubiect modifica imaginea retiniana a obiectului.
-constanta marimii- cu cat creste distanta dintre subiect si obiectul perceput, imaginea retiniana se micsoareaza. ex. intr-o imagine fotografica, ob. din departare apar mici iar cele apropiate apar mari.
-in cazul ochiului uman micsorarea imaginii retiniene este compensata prin urmatoarele mecanisme:
-modificarea curburii cristalinului, o curbura mai mare creste imaginea pe retina.
-modificarea unghiului de convergenta oculara(unghiul format de cei doi ochi cand converg in acel punct reprezentatde obiect).
-experienta perceptiva anterioara a subiectului cu acel obiect/
-experienta tactilo-chinestezica.
-constanta formei. se realizeaza prin mecanisme asemanatoare.
-constanta culorii. la distante mari culorile isi pierd detaliile si tind spre cenusiu datorita straturilor de aer care se interpun. experienta anterioara insa ne spune ca un obiect are o anumita culoare.

e-Legea semnificatiei. Tot ce are semnificatie pentru noi se impune in campul nostru perceptiv si este mai bine perceput.

f-Legea proiectivitatii imaginii perceptive. Daca d.p.d.v. neuropsihic imaginea perceptiva se realizeaza la nivel cortical(in zona corticala a fiecarui analizator), d.p.d.v psihic ea este proiectata asupra obiectului de unde a plecat stimulul. proiectia se face prin mecanisme neuropsihice si oculare.

4-Observatia si spiritul de observatie.

-Relatia cu limbajul, gandirea si activitatea explica trecerea de la formele simple, spontane ale perceptiei, la cele complexe si la observatie.

-def. - Observatia e o activitate perceptiva intentionata, orientata spre scop, reglata de cunostinte, organizata si condusa in mod sistematic, constient si voluntar.
-scopul e important, da o semnificatie elementelor aparute si stimuleaza concentrarea activitatii perceptive si activizarea mecanismelor discriminative.
-Obs. presupune explorarea perceptiva in timp, are faze si un plan de desfasurare cu rol de pregatire si control.
-In observatie un rol important il au mecanismele verbale astfel:
-a) limbajul stabileste scopul observatiei si planul de desfarurare.
-b)indicatorii verbali ajuta la scoaterea in evidenta a alementelor semnificative pentru scopul observatiei.
-c)cuvantul actualizeaza cunostinte necesare in observatie.
-d)cuvantul fixeaza rezultatele observatiei.
-e)simbolurile verbale ajuta generalizarea schemelor logice ale activitatii perceptive.
- Diferenta dintre perceptia spontana si observatie se reflecta in expresiile verbale diferite:
-perceptia: a vedea, a auzi, a simti un miros
-observatia: a privi, a asculta, a mirosi
-Spiritul de observatie- este aptitudinea de a sesiza cu usurinta, rapiditate si precizie, ceea ce este slab, ascuns, dar semnificativ pentru scopurile omului.

-5- Iluziile perceptive. sunt deformari, denaturari, ale unor aspecte ale perceptiei.
-cauze, forme:
-a) efectele de camp. unele componente ale campului perceptiv, care actioneaza concomitent cu obiectul perceptiei si determina in plan neurofunctional procese inductive pozitive sau negative care influenteaza receptionarea lor, supraestimand sau subestimand unele aspecte ale subiectului.
-b) relatiile de contrast intre excitanti. ex. o persoana de statura mijlocie poate parea inalta langa persoane marunte, si mica pe langa persoane inalte. iluzia plecarii trenului din gara, in lipsa reperelor. iluziile opticogeometrice(vezi manual).



REPREZENTARILE

1- Def. si caract.

-def. Reprezentarile – process senzorial cognitiv ce semnalizeaza sub forma unor imagini unitare dar schematice, insusirileconcrete si caracteristice ale ob. Si fenom. In absenta actiunii stimulilor asupra analizatorilor.

Carecterizare:
-Reprez. Sunt procese psihice cognitive.
-Reprez. Sunt imagini intuitive figurative deoarece semnalizeaza insusiri concrete ale ob.
-Reprez. Sunt imagini secundare deoarece se produc in absenta actiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor.
-Reprez. Sunt imagini unitare dar schematice deoarece redau intregul obiect, dar numai cu insusirile importante.
-Desi se formeaza pe baza perceptiilor au o valoare de cunoastere mai mare deoarece implica mai mult operatiile intelectuale.
-Reprez. Au o dubla natura, una intuitive figurative si alta operational-intelectiva.
- Astfel reprezentarile fac trecerea de la procesele senzoriale la procesele cognitive(de cunoastere).
-pentru a se forma, reprezentarile au nevoie de urmatoarele conditii:
-a)-bogatia experientei perceptive anterioare cu acel obiect.
-b)-dezvoltarea operatiilor intelectuale.
-c)-activitatea practica cu obiectul favorizeaza formarea mai rapida si mai clara a reprez.
-functia reglatoare a cuvantului – cuvantul evoca reprez. deja formate
- dirijeaza formarea imaginilor.
- prin incarcatura sa de generalitate ajuta generalizarea intuitive
-e)-memoria. Pastreaza imagini perceptive pe baza carora se formeaza reprez.

2- Calitatile perceptiilor

a) Daca perceptiiloe redau toate insusirile obiectului, reprez. sunt unitare (redau tot obiectul) dar schematice, redand doar insusirile cele mai importante ale ob.
b) Daca perceptiile redau toate detaliile cromatice ale ob. Reprez. sunt mai sterse, redand doar culorile fundamentale.
c) Chiar daca au o intensitate mai slaba decat perceptiile, reprez. scot in evidenta mai bine elementele structurale importante. De ex la un arbore reprez. nu reda detaliile frunzisului dar reda mai pregnant radacina, tulpina si coroana.
d) Daca perceptiile redau numai aceleinsusiri ale obievtelor ce pot fi observate in functie de pozitia pe care subiectul o are fata de obiect, reprez. e o imagine panoramica a ob. Ce reda toate insusirile importante ale ob. Simultan. De ex reprez. unui motor reda atat informatii despre exterior cat si despre structura interna si modul de functionare.
e) Daca perceptia reda imaginea ob. Impreuna cu elemente de fond si de context, reprez. reda obiectul fara informatii despre fond si context si e proiectata pe un ecran intern uniform si intunecat.
f) Daca perceptia e acum si aici, se produce intr-un loc si moment anume, reprez. poate fi actualizata oricand si oriunde.
g) Toate calitatile reprez. arata nivelul inalt de generalizare intuitive al reprezentarii.

3)- Rolul reprezentarilor in activitatea mintala.

a) reprez. au un rol de prezentare, adica de readucere in minte a inform. Despre insusirile ob. In absenta lor pentru a fi prelucrate de gandire,
b) reprez. sunt sprijin intuitiv in construirea sensului cuvintelor. Reprez poate oferi o imagine a ob. La care se refera cuvantul atunci cand lipseste notiunea (intelesul).
c) Reprez. pregatesc si usureaza generalizarea deoarece reprez. generale contin insusirile commune pentru o categorie de ob.
d) Reprez. constituie punct de plecare si support intuitiv in desfasurarea unui sir de rationamente si in rezolvarea de probleme. De ex rezolvarea unei probleme de geometrie este usurata daca se construieste mental corect figura geometrica: o problema de fizica sau chimie poate debuta cu reprezentarea corecta a experimentului de laborator la care se refera problema.
e) Reprez. ajuta imaginatia deoarece ii ofera ca material imagini, insusiri pe care imaginatia le combina.

Tema: ideile principale din clasificarea reprezentarilor. Din manual.