PSIHO - Personalitatea

Temperamentul

1-Definire si caract.
Din cele mai vechi timpuri oamenii au realizat ca sunt diferiti din punctul de vedere al tonusului psihic si al structurii nervoase. Unii sunt mai agitate, altii mai calmi, unii mai vioi, altii mai lenti, unii mai perseverenti, altii mai schimbatori, unii mai sciabili altii mai singuratici, toate astea au intrat in zona temperamentului
In limba romana pentru temperament avem cuvantul “fire”, si despre cineva se zice: asa e firea lui.
Inca din antichitate medici precum Hipocrates si Galenus au cercetat temperamental si au legat diferentele temperamentale de predoninanţa uneia din cele patru umori – lichide care circula in organism:
-limfa era legata de temperamentul flegmatic(limfatic).
-vezica biliara dadea temperamental melancholic.
-sangele avea legatura cu temperamental sangvinic
-bila galbena influenta temperamental coleric.
Temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii care raspunde de cateva caracteristici psihonervoase fundamentale: emotivitatea, activismul, mobilitatea psihica, energia psihica, etc
Temperamentul este innascut si nu se poate modifica radical pe parcursul vietii ci suporta doar doar o usoara modelare.
Temperamentul nu are caracteristici morale, nu exista temperamente bune sau rele, fiecare temperament are avantajele si dezavantajele sale, si nici character estetic, nu sunt temperamente frumoase sau urate.

2-Metoda Pavlov- Tipuri de activitate nervoasa.
-savantul rus Pavlov a inteles ca temperamental este o manifestare a sistemului nervos.
-El a observat ca activitatea nervoasa superioara are trei insusiri fundamentale:
1 – Forţa sau energia psihonervoasa produsa in nucleul neuronului si sta la baza proceselor nervoase si a celor psihice.
2 – Mobilitatea sau viteya cu care energia psihonervoasa se produce si se cheltuie ( incarcarea si descarcarea energetica psihonervoasa).
3 – Echilibrul, adica raportul care se stabileste intre cele doua procese nervoase de baza, excitatia si inhibitia. Daca raportul este egal avem tipul echilibrat, daca predomina inhibitia avem tipul neechilibrat.
Astfel se formeaza sase tipuri psihice grupate in trei perechi: dupa forta avem tipurile puternic-slab, dupa mobilitate, mobil-inert, iar dupa echilibru, echilibrat-neechilibrat.
Cele sase tipuri combinate intre ele dau patru tipuri de activitate nervoasa superioara, care au fost puse in corespondenta cutemperamentele anticilor astfel:

Temperamentul

-Sangvinicul- Puternic, Mobil, Echilibrat.
-Colericul- Puternic, Mobil, Neechilibrat
-Flegamaticul- Puternic, Inert, Echilibrat
-Melancolicul Slab

-Dca Pavlov era consecvent cu criteriile metodei sale, ar fi obtinut 6 temperamente, trei puternice si trei slabe. Dar dorind sa pastreze corespondenta cu temperamentele anticilor a obtinut doar patru temperamente.

3-Metoda Jung-Eysenck
Carl Gustav Jung a fost sa descopere noi criterii de stabilire a temperamentului si noi tipologii psihice. Un criteriu important era dupa el, directia de orientare a energiei psihonervoase, spre lumea externa sau spre interiorul finite noastre. Au reiesit doua tipuri psihice :
-Tipul introvertit- nesociabil, retras in el insusi, meditativ, reflexiv, emotiv.
-Tipul extrovertit- sociabil, vorbaret, dezinvolt, activ, se imprastie in jur prin preocupari.
Psihologul olandez Eysenck a adaugat un nou criteriu, nivelul de nevrozism, adica intensitatea activitatii nervoase, dupa care a stability doua tipuri psihice:
- Stabil – nivel scazut de nevrozism
- Instabil – nivel ridicat de nevrozism.
Eysenck face legatura dintre aceste tipuri psihice si temperamentele anticilor astfel: la tabla

3- Metoda Huysmans – Renne Le Senne
Psihologul olandez Huysmans este cel care trece de la o tipologie intuitive, behaviorista, bazata pe studierea comportamentului, la o metoda bazata pe fapte positive, pe raspunsurile date de subiecti la un test psihologic. Metoda sa a fost perfectionata mai tarziu de psihologul francez Rnne Le Senne si scoala sa de psihologie de la Sorbona. Dupa acestia, elementele constitutive ale firii omenesti sunt: emotivitatea, activitatea si rezonanta reprezentarilor.
A – Emotivitatea este insusirea ce masoara fradul de tulburare pe care o provoaca un eveniment, o persoana, o fiinta, in viata noastra organica si psihologica. Emotia determina eliberarea unei cantitati mai mari sau mai mici din anergia posedata anterior.
-Emotivul se tulbura in situatii in care ceilalti oameni nu sunt miscati, emotia ii epuizeaza energia nervoasa.
-Nonemotivul ramane netulburat chiar in situatii care emotioneaza media oamenilor.
Emotivul il vede pe nonemotiv ca pe o fiinta rece, nepasatoare, reptiliana chiar.
Nonemotivul il vede pe emotive ca pe o fiinta care se agita prea mult, care se face praf pentru orice.
B – Activitatea este masura desfasurarii de actiuni manifestate de la sine sin u de evenimentele din afara ori din constrangere.
-Activul cauta ocazii de actiune chiar cand nu sunt evenimenteexterioare ce pot servi ca pretext. Dupa o activitate depusa, este proaspat fizic si psihic, capabil sa reia activitatea.
-Inactivul opune rezistenta si se plange de efortul pe care e nevoit sa-l depune. Dupa o actiune pare prabusit avand nevoie de mult timp pentru a-si reveni si a-si reface energiile.
C – Rezonanta reprezentarilor consta in rasunetul ori impresia pe care o suferim dupa disparitia evenimentelor si actiunilor. Influenteaza modul nostrum de a simti, gandi si actiona.
- Tipul Primar e dependent de evenimentele prezente si actioneaza sub influenta prezentului. E orientat spre exterior, adaptabil, are reactii vii dar superficiale, apreciaza noul, moda.
-Tipul secundar e orientat dupa trecut, dup ace s-a intamplat, e interiorizat, se angajeaza profound in actiuni si relatii sociale care sunt reduse dar stabile, e reflexive, prevazator, greu de adaptat la context, invata din experienta si are capacitatea de a actualize rapid invatatura experientei trecute, fapt care ii permite evaluari rapide si executii accelerate in situatii asemanatoare.
Din combinarea acestor tipuri reies 8 temperamente precum: nervosii, sentimentalii, colericii, pasionatii, sangvinicii, flegmaticii, amorfii si apaticii.

Procese reglatorii

Motivatia

1- Definitie si functii.
-Pentru a desfasura o activitate efficient, nu e sufficient ca scopul activitatii sa fie clar si correct formulat, sa dispui de instrumente intelectuale dezvoltate, mai este nevoie si de stimulare si sustinere energetica pentru a fi determinati in activitatile noastre.
-Activitatea trebuie sa faca apel la o serie de factori cu rol de sensibilizare selective si imbold, incadrati in notiunea de motivatie.
-Definitie – Ansamblul starilor de necessitate ce se cer satisfacute si care il imping, il determina pe subiect sa si le satisfaca, formeaza sfera motivatiei.
-Motivatia e o parghie importanta in procesul autoreglarii, o forta motrice a dezvoltarii psihice.
-In sfera motivatiei intra trebuinte, conditii ale vietii cum ar fi nevoia de substante nutritive, nevoia de miscare, de relaxare, etc dar si impulsuri, intentii, tendinte.
-Forme ale motivatiei : -simple- innascute (trebuintele biologice).
-complexe- dobandite pe parcursul vietii, stimulari externe ce au fost preluate si interiorizate.
-Selectarea influentelor externe se produce dependent de structurile motivationale personale.Motiva-tia sensibilizeaza diferit persoana la influentele externe, facand-o mai mult sau mai putin permeabila la ele.
-Motivatia prin rolul ei propulsor si tensional si tensional, rascoleste si reaseaza, sedimenteaza si amplifica materialul psihic al individului.
Functiile motivatiei:
-Functia de activare interna difuza si de semnalizare a dezechilibrelor fiziologice sau psihice. E indeplinita de trebuinte care nu declanseaza inca actiunea de satisfacere ci doar atentioneaza subiectul.
-Functia de mobil sau de declansare a activitatii effective. Este indeplinita de motive.
-Functia de autoreglare a conduitei prin care se imprima conduitei un character active si selective. Determina energizarea si directionarea actiunii.

2 – Modalitati si structuri motivationale.
a) Trebuintele – sunt structuri motivationale bazale el personalitatii, fortele ei motrice cele mai puternice, reflectand cel mai clar echilibrul biopsihosocial al omului in conditiile solicitarilor externe. Semnalizeaza cerintele de reechilibrare in forma imboldurilor specifice.
-Forme (dupa geneza si continut) :
1- Forme primare – innascute, cu rol de asigurarea integritatii biologice:
-trebuinte biologice-foame, sete, sex.
-trebuinte fiziologice si functionale – relaxare
2 – Forme secundare- formate pe parcursul vietii, cu rol de asigurare a integritatii psiho-sociale. Ex_ -materiale-locuinta, confort.
-spirituale – treb estetice, etice, de cunoastere.
-sociale – de comunicare, anturaj.
-Maslow a stability un system al trebuintelor sub forma unei piramide cu cinci nivele: trebuinte biologice, trebuinte de securitate, trebuintede afiliere, trebuinte de stima si statut si trebuinte de autorealizare.
-Piramida trebuintelor e guvernate de urmatoarele reguli:
-trebuinta care motiveaza comportamentul este trebuinta nesatisfacuta.
-o trebuinta nu apare ca motiv daca cea anterioara ei nu a fost satisfacuta.
-cu cat o trebuinta se afla mai spre varful piramidei, cu atat e mai specific umana.
Satisfacerea fireasca a trebuintelor se asociaza cu reducerea tensiunilor, nesatisfacerea lo duce la exacerbarea acestora, fie la stingerea lor prin saturatie si reactie de aparare, insotita de perturbari caracteriale.

b)Motivele – sunt reactualizari si transpuneri in plan obiectiv a starilor de necessitate.
-Cand individul constientizarea deficitului de substante nutritive din organism si se orienteaza spre inlaturarea lui, trebuinta s-a transformat in motiv.
-Nu toate motivele sunt constiente, si cele inconstiente avand un rol important in activitate.
-Def. Motivul e mobilul care declanseaza actiunea, o sustine energetic si o orienteaza.
-Motivul are doua segmente, unul energizant si unul orientativ, ce interactioneaza si se sustin reciproc.
-Motivele actioneaza interdependent, formand in structura personalitatii constelatii de motive. Acest fapt explica varietatea comportamentelor umane, la aceeasi stimulare aparand actiuni diferite la oameni diferiti.
-Motivele impica actiuni de optare, retinere, respingere, actiuni de cooperare sau de conflict intre motive.

c)Interesele – sunt orientari selective, relative stabile si active catre anumite domenii de activitate.
-Daca cineva initiaza multe activitati fara sa le finalizeze pe niciuna, nu si-a format inca interesele.
-Interesele sunt preferinte spirituale, atractii irezistibile pentru un obiect, o persoana, sau o activitate, fara a viza foloase materiale.
-Sunt formatiuni motivationale complexe superioare trebuintelor si motivelor, implica o organizare, constantza si eficientza.
-In structura intereselor intra elemente cognitive(cunostinte), affective(buna dispozitie, placere) si volitive(hotarare, perseverenta).

-d)Convingerile- sunt idei adanc implantate in structura personalitatii, puternic traite afectiv, care impulsioneaza spre actiune.
-Nu orice idée este o convingere, cid oar o idée valoare, o certitudine subiectiva care il ajuta sa stabileasca ceea ce e valabil, optim, necesar, sa distinga intre bine si rau, frumos si urat, adevar si minciuna.
-Sunt convingeri doar ideile valoare care se contopesc cu trebuintele si dorintele individului, cu trasaturile de personalitate.
-Ele isi au radacinile adanc infipte in afectivitatea subiectului, in emotiile, sentimentele si pasiunile lui.
-Convingeril;e intra in actiune in imprejurari de alegere sau de conflict valoric.
-Daca sunt foarte puternice, pot actiona chiar si impotriva instinctului de conservare. Ex. Giordano Bruno, martirii crestini, pilotii kamikaze, teroristii sinucigasi.

e)Idealurile – reprezinta proiectii ale individului in sisteme de imagini si idei care il ghideaza intrega existenta.
-Idealurile sunt anticipari, generalizari si optimizari ale proiectului existential.
-Este plamadit de individ in functie de particularitatile proprii, se integreaza valorilor personalitatii iar cu timpul devine o valoare personala, reusind sa motiveze comportamentul.
-Structura psihologica a idealului cuprinde:
-sensul si semnificatia vietii, directia de orientare a individului.
-scopul vietii, obiectivul vietii, valoarea personala suprema.
-modelul de viata- ghidul urmat, eul ideal.
-Idealul ca motiv central al existentei, ca stea calauzitoare, reprezinta o adevarata forta spirituala.

3)Motivatie si performanta
Motivatia nu trebuie considerate un scop in sine ci pusa in slujba obtinerii unor performante inalte. Ceea ce intereseaza e valoarea motivatiei si eficienta ei propulsiva.
-Relatia dintre intensitatea motivatiei si nivelul performantei e dependenta de complexitatea activitatii indeplinite:
-in sarcinile simple, repetitive, cu putine alternative, pe masura ce creste intensitatea motivationala creste si nivelul performantei.
-in sarcinile complexe, creative, bogate in continut si cu multe alternative de rezolvare, cresterea motivatiei se asociaza pana la un punct cu cresterea performantei, dupa care performanta scade, deoarece intensitatea motivatiei e nefavorabila discriminarii intre alternative.
- Eficienta activitatii depinde si de relatia dintre intensitatea motivatiei si gradul de dificultate al sarcinii. Cu cat intre ele este o corespondenta mai mare, cu atat eficienta activitatii e asigurata. Astfel a aparut idea de optim motivational, adica a unei intensitati optime a motivatiei care sa permita obtinerea performantei scontate.
-De optim motivational putem vorbi in doua situatii:
a)Cand dificultatea sarcinii este apreciata correct de catre subiect. Aici Oprimul Motivational inseamna relatia de corespondenta, chiar de exhivalenta intre marimile celor doua variabile.
b)Uneori dificultatea sarcinii este apreciata incorrect de catre subiect, fie:
1- subapreciaza dificultatea sarcinii si va fi submotivat nereusind sa realizeze sarcina,
2- supraapreciaza dificultatea sarcinii, va fi supramotivat si va realize sarcina irosind insa resursele inutil, situatie soldata cu oboseala si satisfactii indoielnice.
- Stimulul motivational care impinge spre realizarea unorprogrese si autodepasiri evidente, poarta numele de Nivel de Aspiratie. Acesta trebuie raportat la posibilitatile subiectului, dar trebuie sa fie cu putin peste posibilitatile sale de moment.

Psiho- Procese cognitive

Gandirea.

1) Def. si caract.

Def: G este proces cognitiv complex care cu ajutorul operatiilor intelectuale, prelucreaza informatii despre relatiile catergoriale sub forma judecatilor, notiunilor si rationamentelor.
-are rol central in psihicul uman deoarece coordoneaza si valorifica toate celalalte preocese si functii psihice
-are ca obiect ceea ce este constant , general in lucruri.
-e discursiva , procesuala fiindca trece prin mai multe secvente pentru a ajunge la produsele sale: concepte, idei, concluzii
-unitatea de baza a G este Notiunea, o reuniune de insusiri esentiale ale unei clase de ob/fiinte
-functia cea mai imp. a G este Intelegerea prin care necunoscutul este transformat in cunoscut cu ajutorul propriului bagaj de cunostinte.
-domeniul de performanta al G este rezolv. problem.
-dupa Guilford -principalele.caracteristici ale gandirii sunt:
a) Flexibilitate-schimbarea prompta a directiei
b)Fluiditatea ( cursivitatea)
c)Originalitatea- ca manifestare a unui stil cognitiv orientat spre nou.
d) Elaborarea - efort intelectual sustinut, necesar finalizarii activ intel.

2. Operatiile Gandirii.

a) ANALIZA -descompunerea mintala a componentelor unui intreg
-compponentele pot fi elem. structurale ale unui ob, faze sau etape ale unui proces si insusiri ale unei Notiuni.
ex: elem struct: Scaun- spatar/sezut/picioare
Faze-fazele perc- delectia/discrim. /identifi / interpreatare
Insusirile-Omul-mamifer/biped/inteligent/sociabil
b) SINTEZA- este oper. opusa analizei care reuneste componentele disparate pt a reface un intreg .
c) ABSTRACTIZAREA- consta in surprindrea a ceea ce este essential, comun, pentru o clasa de obiecte. A abstrage inseamna a scoate factorul comun dintr-o multime. De aceea abstractizarea are doua aspecte: pastrarea insusirilor esentiale, commune, considerate abstracte si eliminarea insusirilor specifice fiecarui obiect, considerate concrete.
d) GENERALIZAREA- este o operatie sintetica ce reuneste insusirile esentiale, commune, ale unei categorii de obiecte intr-un nou model informational care este o noua notiune.
Generalizarea are 2 aspecte:
1)aspectul intensive ce consta in stabilirea intensiunii noii notiuni, adica a insusirilor esentiale.
2)aspectul extensive prin care se stabileste extensiunea noii notiuni, adica numarul de ogiecte la care se refera notiunea.



3)Notiunile si formarea lor:

Def: -Notiunea este un model informational obtinut prin integrarea selectiva a insususirilor comune pentru o categorie de ob/fiinte
-N este intotdeauna abstracta-pe diverse nivele de abstractizare(cele mai aprop. de concret sau cele mai abstracte, unde imaginea intuitive se pierde.
-sunt mereu generale-diverse niv de generalitate
- N e traita in plan subiectiv ca semnifcatie al unui cuvant ce denumeste o categorie. de ob/fiinte
-N cuprinse de sistem cognitive uman.(domeniu al cunoasterii) pot fi reprezentate. printro piramida de concepte
-in aceasta fiecare N are pe verticala un loc fix, fiindca altfel s-ar incalca legi logice (extensiunea N)
- nu sunt izolate ci au relatii intre ele( rapoturi logice de ordonare)
ex: Metale e supraordonat tuturor N/ Fier e subodrdonat & feroaselor & metalelor
2 feluri de N:
a)Empirice-spec.varstei copilariei, ce contin ins generale si insusiri neesentiale, accidentale sau trecatoare
Cauze: -o exper perceptiva redusa
- nedezv oper. intelect.
b)Stiintifice-contin toate ins esentiale , generale, permit intrarea in posesia unei definitii, reflecta legile realitatii si se raport. explicit la realitate
Formarea N are 2 aspecte
a) trecerea d l N. epimirice=> stiintifice
Factori: -imbogatirea exp. percetive / dezv. oper. intel. / comunicarea cu adultii/ instructia scolara / insusirea limbii& culturii
b) trecrea d l N mai apropiate de particular la N mai genrale prin aplic. oper. gandiri (analiza, abstractiz. generaliz.)

4) Intelegerea.

-cu ajut. G. omul desprinde semnif. ob & actiunilor acesta se realizeaza prin raportarea noilor inf la fondul de cunostiinte asimilate
- se gaseste un echivalent pt datele mai noi in bagajul de cunostiinte
- vechile cunostiinte constituie un cod pt decodificarea inf. noi
- O conditie a decodificari- selectia vechilor cunos. necesare intelegeri celor noi
-sarcinile Intel. pot fi:- simpla indentificare / descop. unei cauze / desc unei interdependenzte / detasarea unui principiu functinal / surprinderea unei copelatii intre fen.
dupa grad de dificultate:- intelegere spontana, imediata, distanta mica intre cunos. & necunos.
- inteleg. discursiva, treptata, distanta mare ,decodificarea e multifasica

5) Rezolvarea de probleme

-e domeniul de performanta al G, deoarece sub. se straduieste sa depaseasca obstacolele prin mijloace cog.
- problema apare ca obstacol cog. in relatiile dintre sub. & lumea sa, o dificultate se prez. ca o laguna a cunoasterii
-intai apare situatia problematica cand sub. constata ca nu are mijloacele de a depasi o lacuna a cunoasterii ori de a realiza o sarcina.
DEf: Prob. apare ca im obstacol cognitiv. iar asumarea sarcinii de a depasi obstacolul si demersurile cognitive. intreprinse contureaza domeniul rezolvarii de probl.
ex: Prob. Algoritmice: rezolv. unei ecuatii, un calcul etc.
Prob. Euristica: barca om, vulpe capra varza
Categ. de probleme:
- Dupa grad de struc.
a) bine definite:implica strategii algorotmice( la crearea unei metode=> descoperiri altor antibiotice
-in P complexe intai se fragmenteaza P si se rezolva separat apoi rezul. sunt sintetizate
-rezolv in grup are urmatoa. avantaje:
-posibilit. specializarii
-creste emulatia
-frag. prob. de specialitate
-potential inf & oper mare
rezolv. de P are efecte formative




Memoria

1.definitie si caract.

-impresii, imagini, ganduri si emotii. nu se pierd fara urma din minte ci se sedimenteaza. pt a fi refolosite apoi.
def: M e proc. psihic de intiparire, stocare si reactualizare selectiva a informatiei.
-M e o capacitate. generala a intregii materii, vie sau nevie.
-M e o capacitate psihica absolut necesara.. Fara ea am trai intr-un continuu prezent, doar sub influenta datelor senzoriale, comportamentul ar fi haotic, instabil; fara durabilitate in timp. Totul ar fi nou, necunoscut iar cunoasterea. ar trebui mereu sa fie luate de la capat. Intelegerea, invatarea rezolvarea de probleme n-ar fi posibile.
-prin functiile sale , M asigura continuitatea vietii psihice, sudand elem. Experientei anterioare anteriaore de cele noi.
-M interactioneza cu toate celelalte procese si capacitati psihice:
>materialul stocat de M provine din contactul senzorial cu realitatea concreta.
>materialul memoriei. e restructurat cu ajutorul Gandirii, careia ii ofera necesarul de informatii pentrut operare.
>M implica motivatia si afectivit., intrucat retinerea si pastrarea se fac in coresp. cu trebuintele, aspiratiile, dorintele subiectului.
>M implica un efort voluntar deci vointa
> in realizarea M intervin si trasaturile temperamentale si caracteriale.
- M reda trecutul ca trecut impiedicand producerea halucinatiilor

Caracteristici
-e activa - adica aduce modificari si transformari, atat in subiectul ce memoreaza cat si in materialul de memorat, inform. sunt reorganizate, adaptate la necesitatile de moment, transformate in timp.
-selectiva- retinem si reactualizam doar anumite informatii, conform cu varsta, sexul, cultura, interesele fiecaruia
-situationala- adica e in concordanta cu particularitatile de timp&spatiu ale situatiei, dar si cu starea interna a subiect.(ora, ambianta,stare)
-relativ-fidela- M , nu e o copie foto. retinem cu aproximatoe.
-mijlocita- pentru a efecientiza M folosim mijloace de memorare,. cu ajutorul lor punem stapanire pe propia conduita mnezica (ex idei princ)
-inteligibila- adica presupune intelegerea celor memorate. Materialul e organizat dupa criterii de semnificatie..

2. Procesele si formele M.

-M presupune o desfasurare in timp, in mai multe faze/procese :

A.Memorarea infor.

-denumita si intiparirea, fixarea, e prima faza si de modul ei de realizare depind si celallate faze.
-M nu e un proces pasiv ci dovedeste un carcater activ si selectiv fixand inform. in concordanta cu necesitatile individului.
Forme:
1. dupa prezenta sau absenta scopului, intentiei si efortului voluntar:
a) Memorarea involuntara(neintentionata. Pare simpla, intamplatoare dar e dependenta de particularitaile mai deosebite ale stimulilor care se impun de la sine
-are un rol imens in viata omului, datorindu-i cea mai mare parte din experienta achizitionata.
-nu presupune o mobilizare speciala, depinzand de gradul de interactiune cu activitatea desfasurata
-productivitatea ei depinde de corespondenta inform. cu interesele si necesitatile profesiunii, activitatii.
b)Mem. voluntara e organizata, sistematica, intervenind in activitatile Grele, dificile.
-productiv. sa depinde de stabilirea constienta a scopului, depunerea unui efort voluntary, utilizarea unor procedee speciale de usurare a M (ex.idei princ.)
2. dupa prezenta sau absenta Gandirii a Intelegerii:
a)Memorarea logica - bazata pe intelegere si descifrarea. sensurilor si semnificatiilor materialului.
b) Memorarea mecanica- efectuata in lipsa intelegerii, implica simpla repetare a materialului. Duce la o invatare formala si ineficienta
-uneori pare a avea succes , dar efectele ei sunt fara autenticitate sau durabilitate in timp
-totusi in anumite situatii mem. mecanica e necesare (ex. Retinere de nume, date, numere de telefon, portative muzicale)
-avantaje:
- autenticitate (reunirea organica a formei cu continutul)
- Economicitatea(nr. mic de repetitii)
-Productivitate-eficienta memorarii (ex. retinerea mai buna a frazelor cu sens cu sens decat a cuvintelor izolate)
-concluzii:-nu exista forme necesare sau nenecesare. Fiecare e utila in functie de conditii si nevoi.
-nu exista forme productive sau neproductive ci doar inegal productive.
-intre ele nu e o ruptura ci o onteractiune stransa.

B. Pastrarea inform.
-retinerea , stocarea informatiei pt un anumit timp a celor memorate.
-e un proces activ, dynamic, doarece implica reorganizarea. Inform. memorate, includerea lor in noi relatii cu bagajul propiu de cunostiinte.
-in timpul pastrarii materialul "dospeste" , capata noi valente, datorita legaturilor stabilite in acest timp intre noile informatii si bagajul de cunostinte.
Clasificare: 1.dupa durata: a) pastrare de scurta durata- 8-10 min b) pastrare de lunga durata- de la 1o min- la cativa ani
2.dupa forma pastrari: a)pastrare in forma in care materialul a fost memorat b) pastrare cu modificari ( diminuare/ amplificare)
-durata si forma pastrarii depind de conditiile de memorare si particularitatile materialului memorat.
-materia. cu sens e pastrata mai bine decat ce fara.sens. Se pastreaza diferit dupa forma in care a fost memorat materialul ex -un text sub forma ideilor princ. se pastreaza mai bine decat in forma textuala.

C. Reactualizarea informatiilor.
-Este scoaterea la iveala I infoermatiei memorate si pastrate in vederea folosirii ei.
-Dupa prezenta sau absenta modelului informational, avem doua forme:
a) Recunoasterea presupune prezenta modelului informational cerut si presupune o simpla comparare intre acest model si ce avem in minte. Ex. Testele grila simple.
b) Reproducerea presupune absenta modelului informational cerut si o confruntare mintala a informatiilor detinute pentru a reactualiza informatia corecta.
-Dupa durata reactualizarii, avem doua forme.
a) Reactualizare spontana, exact la cerere.
b) Reactualizarea cu intarziere, datorita insuficientei invatari.

3. Educarea si optimiz. M

-conditia principala . a educabilitatii. M este exercitarea. sistematica si permanenta, in fiecare zi M trebuie antrenata
-M isi optimizeaza. Performantele in functie de urmatori factori:

1. Factori subiectivi
a)-gradul de implicare al subiectului presupune modificarea materialului si depunerea de efort voluntary.
b)dispozitia interna (ex. poz /neg)
c) Sustinerea motivationala, prezenta interesului , coresp cu aspiratiile si dorintele subiectului cu scopurile sale
d) starea de sanatate

2.Fact. obiectivi:
a) natura materialului : intuitiv sau abstract, descriptiv sau explicativ cu sens ori fara.sens. cele intuitive ,descrptive. si cu sens se intiparesc mai bine dacat celalate.
b) Gradul de organizare si sistematizare a materialului - cele structurate logic reformulate pt a fi bine inteelse sunt mai bine memorate.
c) Volumul materialului - cantitatea mare a mat. determina un efort si un timp mai mare de memorare. daca mat. creste in progresie aritmetica, timpul de memorare creste in progresie geometrica.
d) Gradul de noutate - cu cat mat. e mai nou cu atat efortul e mai mare. Noile cunostinte trebuie legate de experienta anterioara.
e) locul si rolul mat. in cadrul activitatii -de scop ,de conditie sau de mijloc. mat. ce indeplineste rolul de scop al activ. se mem. mai bine
f). pozitia mat. in strcutura seriei. mat. de la inceput si sfarsit se retin mai bine decat cele de la mijlocul seriei de continuturi.
g) ambianta- poate fi stimulativa ori inhibitiva => linistea , culorile etc

Procedeele de optimiz. a M:
a)Prelucrarea si ordonarea logica a mat. stabilirea ideilor logice principale , stabilirea asem. si deoseb. , reconstruirea rationamentelor si demonstratilor
b) stabil. unor repere: sublinieri, scheme grafice, sageti, mediatori ce indeplin. functia de aducere aminte
c) stabil. clara a scop. activ. -trebuie stabilite pe langa scopul major al activ. si scopuri variate precum: pt cat timp memoram; cat de precis sa fie mem.; ordinea mem; cand se face reactualiz.
d) recurgerea la procese de sustinerea vigilentei: exercitii de inviorare, comprese reci la ceafa etc
e) Folosirea unor actiuni cognitive. diverse cu eficienta diferita : retinem: ce auzim(20%) citim(10) vedem(30) vedem si auzim (50) spunem(80) spunem si facem(90) -actiunile combinate cresc productiv. M

4.Diferentele individuale si calitatile M

-specializ. M se realiz. la urmatoarele nivele:
1. Niv proceselor sau fazelor Memoriei -intiparire;pastrare; reactualiz.
2.niv organelor . de simt- vizual, auditiv, gustativ,olfactiv.
3. Niv. continutului. activitatii. psihice-
-M verbal-logica(idei,cuv)
-M imaginativa(imag)
-M afectiva (emotii, sentim)
-M motorie (miscari)
-diferentierile se datoreaza unor predispozitii innascute , ori particularitatilor de presonalitate ori experientei de viata, profesiunii etc.
- este bine sa se foloseasca acel tip de M mai avantajos ori sa se dezv. M solicitata de profesiune

Calitatile M:
- Volumul M-cantit. mater. cu care putem opera.
- elasticitatea sau supletea M e capacitatea. de a acumula cunostinte noi reorganizand pe cele vechi.
-rapiditatea intiparirii-economie. de timp in memorare , de repetitii si de efort
-trainicia pastrarii - conmservarea buna pe o perioada lunga de timp
-fidelitatea reactializari, adica acuratetea reactualizarii.
-promptitudinea reactualizarii, adica reactualizarea la cerere, rapid.

5.Mem. si uitare
-uitarea e un fenomen natural, relativ necesar, fara ea mintea s-ar incarca si n-ar mai putea invata cunostinte noi , uitarea fiind o supapa care elimina. informatiile inactuale;
- in raport cu M , Uitarea e un fenomen negativ, dar in raport cu necesitatile practice e un fenomen. pozitiv. , echilibrand sistemul cognitiv, il face suplu
- formele uitari: -
>uitarea totala
> reproducerile. partiale
>lapsusul – uitarea de moment
ce uitam?: > inf. neactuale > detaliile > dar si inf necesare ;
De ce uitam? : oboseala, proasta invatare, suprainvatare .
Ritmul uitarii:
- Uitarea e mare imediat dupa invatare. , apoi mai lenta,. ideile esentiale se retin mai mult.
Combaterea uitarii- mijloace:
>repearea. materialului memorat
>repetarea esalonata, bazata pe separarea in timp a repetitiilor, e mai productiva decat cea comasata, inlatura uniformitatea si oboseala
> Rep. la anumite intervale de timp
> rep. textului cu cuvinte proprii cu inteles e mai productive.





Limbajul:

1. Comunicare si cunoastere

-comunicarea este proces de
transmitere de informatii.
-schema comunicarii intre doua persoane cuprinde:
-emitatorul cel care transmite inform.
-codul, semnele prin care e transmisa inform.
-canalul de comunicare
-mesajul –informatia transmisa
-receptorul –cel care primeste inform.
-conexiunea inverse prin care se face autoreglarea transmisiei.
-codul = sistem de semne prin care se semnifica ceva
def. Limbajul.= activitate de cimunicare interumana, realizata prin intermediul Limbii & a tuturor resurselor ei. Forma de baza, naturala, concreta a Limbajului este vorbirea.
-Vorbirea = activ. de comunicare ce se insuseste treptat se invata si sistematizeaza prin exersari/ expreriente ce incep in copilarie si se extind pe parcursul vietii.
-Limbajul si Gandirea sunt strans legate si se interconditioneaza fara a fi insa fenomene identice.
imbajul are in sistemul psihic uman un rol important, fiind un ax al sistemului psihic uman, ce face posibil fenomenul de constiinta.

2.Functiile Limbajului

-Functia de comunicare, de transmitere de informatii
- Functia cognitiva (de integrare, conceptualizare, elaborare a Gandirii)
- Functia symbolic-reprezentativa, de substituire a unor obiecte, fenomene, relatii, prin formule verbale sau alte semne)
-Functia expresiva (de manifestare a unor idei, imagini, prin cuvinte dar si prin mimica, gestica etc)
-Functia persuasiva (de convingere)
-Functia reglatorie ( de determinare a conduitei sale sau a altei persoane)
- Functia ludica sau de joc
- Functia dialectica ( de formurale si rezolvare a contradictiilor)

3 Formele Limbajului

- Limbajul activ- prococesul de pronuntare a cuvintelor si de fixarea lro in scris.
-Limbajul pasiv- implica receptionarea si intelegera mesajului.
- Limbajul pasiv il precede pe cel activ si e mai bogat
Forme

a) Limbajul Oral- forma fundamentala a Limbajului, este viu si dotat cu un ansamblu de mijloace de expresivitate
tipuri: colocvial, dialogat, monologat
-in imbajul colocvial & dialogat rolul de emitator si receptor alterneaza. Pot interveni prescurtari si comutari de sens.
-poate fi aluziv , indirect , datorita experentei comune a participatilor
-Limbajul monologat e mai dificil, trebuie sa sustii singur firul expunerii, sa ai cursivitate, sa te organizezi bine , sa fii accesibil

-expresivitatea in Limbajul oral realizata maximal. Forme:
-accentul - variatiile de intensitate pun in evidenta anumite idei, relatii.
-intonatia - sau variatiile in registrul de inaltimi al frazelor pronuntate este generatoare si comunicativa de sensuri. Intonatia face ca fraza sa fie corecta, adaptata situatiei si intentiei, modifica sensul comunicarii
-Lungimea frazelor- si modul de stricturare sunt importante Frazele scurte imprima comunicarii ritm si claritate; frazele lungi incarcate de epitete sunt decorative.
-mijloace extralingvistice- gestica, mimica, postura.
-toate mijloacele de expresie trebuie sa fie subordonate continutului de idei, imaginilor, sentimentelor ce se transmit

b) Limbajul scris – este mai pretentios, necesita o activitate de elaborare a frazei in raport cu un plan prealabil si nedispunand de un context situatonal de sustinere prin dialog, de posibilitatea de a reveni prin corecturi & completari.
- in scris L e reglementat mai sever, nu-si permite discontinuitati, erori gramaticale sau licente de expresie.

c) L intern- se desfasoara in sfera lautrica, mintala, si reprezinta chiar arhitectonica acestei lumi subiective. este o vorbire cu sine insusi si pentru sine
-Limbaj asomor, intern, e centrat pe intetesuri, pe indei, imagini, prezetand un maxim de economocitate, uzand de prescurtari, condesnsari, sustituind cuvintele cu imagini si fixandu-se asupra actiunilor si calitatilor.
-reducand succesitivitatea la simultaenitate vadeste o mare viteza de lucru cu mult mai mare decat cea a vorbirii
-Limbajul intern indeplineste Functii de anticipare, proiectare, conducere dinlauntrul si coordonare a Limbajului oral & scris.
- e o rampa de lansare pentru formele de Limbaj extern
-Forme : -automatizata
-pasiva,
-anticipativa, pregateste limbajul oral & scris.
-vorbirea interna.


Imaginatia

1) Definire si caracterizare.

-Def- Imaginatia este un process cognitive superior de elaborare a unor imagini si proiecte noi pe baza conbinarii si transformarii experientei.
-ROL- Imaginatia are un rol important in procesul de adaptare creatoare a omului la situatii noi.
- cu ajutorul imaginatiei, omul depaseste prezentul organizandu-si viata dincolo de indicatorii perceptive.
- Asigura elaborarea mentala a scopurilor activitatii si planului ei de desfasurare.
-RELATII – fata de memorie care are un character reproductive, imaginatia e cu atat mai valoroasa cu cat rezultatele ei se deosebesc mai mult de experienta de la care pleaca.
- memoria ii ofera imaginatiei material pentru combinarile ei, fiind o conditie necesara a imaginatiei.
- daca prin gandire omul cunoaste si intelege ceea ce este essential, necesar, general in realitate ori logic posibil, imaginatia exploreaza nelimitat necunoscutul, viitorul.
- gandirea ghideaza productia imaginative, iar imaginatia contribuie la elaborarea ipotezelor si la gasirea strategiei potrivite in rezolvarea problemei.
-Limbajul- prin cuvant sunt evocate selective ideile, reprezentarile, sunt puse in relatie in raport cu o idee directoare formulate verbal.
- Emotiile stimuleaza evocarea experientei anterioare si combinarile neasteptate ale acestora, emotiile sunt conditii activatoare ale imaginatiei, directionari ale combinarilor imaginative.
-momentele de intense traire afectiva sunt urmate de cresterea productivitatii imaginatiei.
- Motivele, ca si trairile affective, intretin o receptivitate crescuta pentru anumite elemente ale realului, genereaza legaturi si restructurari noi.
- Noul creat de imaginatie implica toate procesele psihice.
- Imaginatia contribuie la formarea trasaturilor de personalitate si exprima intreaga personalitate, originalitatea acesteia.

2) Procedeele imaginatiei.

-def.- procedeul imaginative este un mod de operare mintala ce presupune o succesiune de compuneri si descompuneri ce duc la crearea unor produse originale.
a) – Aglutinare- consta in reunirea unor elemente structurale care au apartinut unor obiecte sau finite diferite, intr-o noua structura. Ex. Sirena, centaur, minotaur, radiocasetofon, videotelefon.
b) – Multiplicarea si omisiunea. Este modificarea numarului de prezente ale unui element structural la un obiect sau la o fiinta pentru a crea un effect nou..
ex.multiplicare: Balaur cu 7 capete, cerber, zeul Shiva, , racheta cu mai multe trepte.
Ex. Omisiune: ciclopi, ochila, calaretul fara cap, monociclu.
c) – Amplificarea si diminuarea– presupun modificarea proportiilor dimensionale ori calitative ale unor finite reale.
Ex. amplificare: uriasi, setila, flamanzila, pasari-lati-lungila.
Ex. diminuare: pitici, liliputani, tom degetel, degetica.
d) Diviziunea- consta in separarea unuielement structural dintr-o structura, studierea principiului functional si reproducerea sa pe cale artificiala.
Ex. Bratul mechanic, calculatorul, roboti, perceptronul, proteze, organe artificiale.
e) Rearanjarea – presupune dispunerea diferita a componentelor unui ansamblu, pentru a obtine efecte noi.
Ex. Automobile cu motor pe stanga sau pe dreapta, automobile cu volan pe stanga sau pe dreapta, rearanjarea mobilei in camera.
f) Schematizarea – consta in selectarea celor mai importante componente ale unui ansamblu si inlocuire lor cu simboluri care apoi alcatuiesc schema acelui ansamblu.
Ex. Schema unui aparat electric, proiectul architectonic, schema iluminarii clasei.
g) Tipizarea – presupune selectarea insusirilor commune unei categorii de personae sau obiecte si reunirea lor intr-un model informational tipic pentru acea categorie.
Ex. Personaje tipice din literature: Catavencu, Hagi tudose, tanase scatiu, vitoria lipan etc, situatii tipice din literature,. Prototipuri ale unor produse industriale.
h) Modificarea – inseamna schimbarea unei insusiri a unui obiect sau unei finite pentru a crea un effect nou. Ex. Laleaua neagra.
i) – Substitutia – presupune schimbarea unui element structural dintr-un ansamblu, cu altul care functioneaza pe baza unui alt principiu functional. Ex. Trenul cu perna magnetica, hidroglisorul.
j) - Empatia – capacitatea transpunerii in starile senzoriale, intelectuale si affective ale altcuiva. Ex. Actorul se transpune in starile personajului, psihologul se transpune in starile celui consiliat, profesorul se transpune in starile intelectuale ale elevului.

3) Formele imaginatiei.

- dupa prezenta intentionalitatii in actele imaginative avem:
a- imaginatie involuntara – visul din somn
- reverie

b- imaginatia voluntara – imaginatia reproductive
- imaginatia creatoare
- visul de perspective

a) Visul din timpul somnului – are loc in timpul unei faze a somnului numita somn paradoxal.
Def.- Visul e o inlantuire de imagini, emotii, reflectii care apar in starea de somn paradoxal, o faza a ciclului de somn si care are un caracter scenic, subiectul fiind ca un spectator, neputand dirija si nici intelege imediat.
-adesea visele sunt legate de dorintele, aspiratiile, asteptarile persoanei, care nu sunt satisfacute in starea de veghe sau chiar sunt inhibate constient si voluntar.
- in stare de somn, cand reglajele slabesc, dorintele apar in prim plan si actualizeaza acele imagini legate de satisfacerea lor.
- visele au un caracter symbolic deoarece continutul psihic e inlocuit cu altceva care este simbolul lui, cand constientul cenzureaza dorintele, ideile considerate imorale, ilicite..Astfel visele pot fi interpretate, descifrate.
- in timpul visului se reorganizeaza materialul psihic, ideile se asociaza din noi perspective si astefel pot aprea solutii la probleme care ne framanta in stare de veghe.
b) Reveria- apare in starea de relaxare profunda cand gandurile tind sa vagabondeze.
Def – Reveria consta in derularea unui plan mintal cu imagini si idei propulsatede dorinte si asteptari. Are o evolutie fantezista iarsubiectul urmareste pasiv inlantuirea de imagini si uneori poate dirija cursul lor.
-Reveria e un experiment mintal privind implinirea dorintelor si reprezinta realizarea lor fictive.
- reveria ocazioneaza combinatii noi, originale si poate duce la solutii inedited.
- excesul de reverie duce la neamplinirea dorintelor in realitate, ele fiind cheltuite, implinite fictive.

c) Imaginatia reproductiva – e o forma active, constienta si voluntara ce consta in construirea mintala a imaginii in present sau in trecut dar care nu mai poate fi perceputa direct. E o imaginatie reconstitutiva, fiind cu atat mai valoroasa cu cat e maai aproape de real.
- permite largirea campului de actiune si usureaza intelegerea unor relatii abstracte.
- Ajuta rezolvarea de probleme construind mintal o figura geometrica sau un experiment fizic sau chimic.
- Stimuleaza atentia in lectura cartilor.
-
d) Imaginatia creatoare- e cea mai complexa si vcaloroasa forma a imaginatiei voluntare.
- are ca produs un proiect mental caracterizat prin noutate, originalitate, si ingeniozitate.
- Combinatorica sa e complexa, desfasurata in mai multe daze si bogata in procedee folosite inedit, valorifica combinatiile neasteptate din inconstient, unifica toate disponibilitatilepersonalitatii si are sustinere afectiv motivationala valoroasa.
- E sustinuta de interesul pentru nou, de atitudini creatoare, de trebuinte de autorealizare, increderea in fotele proprii, curiozitatea, respingerea rutinei, tendinta de a se aventura in necunoscut.
- E implicate in aparitia ipotezelor, inventarea unor noi cai si metode, a unor constructii tehnice, productii artistice.


e) Visul de perspectiva – e o forma active, si voluntara a imaginatiei si consta in proiectarea mentala a propriului drum de dezvoltare in accord cu posibilitatile personale si cerintele sociale.
- asigura motivarea activitatii curente, a optiunilor profesionale si a actiunilor de autoeducare.