luni, 12 aprilie 2010

Procese reglatorii

Motivatia

1- Definitie si functii.
-Pentru a desfasura o activitate efficient, nu e sufficient ca scopul activitatii sa fie clar si correct formulat, sa dispui de instrumente intelectuale dezvoltate, mai este nevoie si de stimulare si sustinere energetica pentru a fi determinati in activitatile noastre.
-Activitatea trebuie sa faca apel la o serie de factori cu rol de sensibilizare selective si imbold, incadrati in notiunea de motivatie.
-Definitie – Ansamblul starilor de necessitate ce se cer satisfacute si care il imping, il determina pe subiect sa si le satisfaca, formeaza sfera motivatiei.
-Motivatia e o parghie importanta in procesul autoreglarii, o forta motrice a dezvoltarii psihice.
-In sfera motivatiei intra trebuinte, conditii ale vietii cum ar fi nevoia de substante nutritive, nevoia de miscare, de relaxare, etc dar si impulsuri, intentii, tendinte.
-Forme ale motivatiei : -simple- innascute (trebuintele biologice).
-complexe- dobandite pe parcursul vietii, stimulari externe ce au fost preluate si interiorizate.
-Selectarea influentelor externe se produce dependent de structurile motivationale personale.Motiva-tia sensibilizeaza diferit persoana la influentele externe, facand-o mai mult sau mai putin permeabila la ele.
-Motivatia prin rolul ei propulsor si tensional si tensional, rascoleste si reaseaza, sedimenteaza si amplifica materialul psihic al individului.
Functiile motivatiei:
-Functia de activare interna difuza si de semnalizare a dezechilibrelor fiziologice sau psihice. E indeplinita de trebuinte care nu declanseaza inca actiunea de satisfacere ci doar atentioneaza subiectul.
-Functia de mobil sau de declansare a activitatii effective. Este indeplinita de motive.
-Functia de autoreglare a conduitei prin care se imprima conduitei un character active si selective. Determina energizarea si directionarea actiunii.

2 – Modalitati si structuri motivationale.
a) Trebuintele – sunt structuri motivationale bazale el personalitatii, fortele ei motrice cele mai puternice, reflectand cel mai clar echilibrul biopsihosocial al omului in conditiile solicitarilor externe. Semnalizeaza cerintele de reechilibrare in forma imboldurilor specifice.
-Forme (dupa geneza si continut) :
1- Forme primare – innascute, cu rol de asigurarea integritatii biologice:
-trebuinte biologice-foame, sete, sex.
-trebuinte fiziologice si functionale – relaxare
2 – Forme secundare- formate pe parcursul vietii, cu rol de asigurare a integritatii psiho-sociale. Ex_ -materiale-locuinta, confort.
-spirituale – treb estetice, etice, de cunoastere.
-sociale – de comunicare, anturaj.
-Maslow a stability un system al trebuintelor sub forma unei piramide cu cinci nivele: trebuinte biologice, trebuinte de securitate, trebuintede afiliere, trebuinte de stima si statut si trebuinte de autorealizare.
-Piramida trebuintelor e guvernate de urmatoarele reguli:
-trebuinta care motiveaza comportamentul este trebuinta nesatisfacuta.
-o trebuinta nu apare ca motiv daca cea anterioara ei nu a fost satisfacuta.
-cu cat o trebuinta se afla mai spre varful piramidei, cu atat e mai specific umana.
Satisfacerea fireasca a trebuintelor se asociaza cu reducerea tensiunilor, nesatisfacerea lo duce la exacerbarea acestora, fie la stingerea lor prin saturatie si reactie de aparare, insotita de perturbari caracteriale.

b)Motivele – sunt reactualizari si transpuneri in plan obiectiv a starilor de necessitate.
-Cand individul constientizarea deficitului de substante nutritive din organism si se orienteaza spre inlaturarea lui, trebuinta s-a transformat in motiv.
-Nu toate motivele sunt constiente, si cele inconstiente avand un rol important in activitate.
-Def. Motivul e mobilul care declanseaza actiunea, o sustine energetic si o orienteaza.
-Motivul are doua segmente, unul energizant si unul orientativ, ce interactioneaza si se sustin reciproc.
-Motivele actioneaza interdependent, formand in structura personalitatii constelatii de motive. Acest fapt explica varietatea comportamentelor umane, la aceeasi stimulare aparand actiuni diferite la oameni diferiti.
-Motivele impica actiuni de optare, retinere, respingere, actiuni de cooperare sau de conflict intre motive.

c)Interesele – sunt orientari selective, relative stabile si active catre anumite domenii de activitate.
-Daca cineva initiaza multe activitati fara sa le finalizeze pe niciuna, nu si-a format inca interesele.
-Interesele sunt preferinte spirituale, atractii irezistibile pentru un obiect, o persoana, sau o activitate, fara a viza foloase materiale.
-Sunt formatiuni motivationale complexe superioare trebuintelor si motivelor, implica o organizare, constantza si eficientza.
-In structura intereselor intra elemente cognitive(cunostinte), affective(buna dispozitie, placere) si volitive(hotarare, perseverenta).

-d)Convingerile- sunt idei adanc implantate in structura personalitatii, puternic traite afectiv, care impulsioneaza spre actiune.
-Nu orice idée este o convingere, cid oar o idée valoare, o certitudine subiectiva care il ajuta sa stabileasca ceea ce e valabil, optim, necesar, sa distinga intre bine si rau, frumos si urat, adevar si minciuna.
-Sunt convingeri doar ideile valoare care se contopesc cu trebuintele si dorintele individului, cu trasaturile de personalitate.
-Ele isi au radacinile adanc infipte in afectivitatea subiectului, in emotiile, sentimentele si pasiunile lui.
-Convingeril;e intra in actiune in imprejurari de alegere sau de conflict valoric.
-Daca sunt foarte puternice, pot actiona chiar si impotriva instinctului de conservare. Ex. Giordano Bruno, martirii crestini, pilotii kamikaze, teroristii sinucigasi.

e)Idealurile – reprezinta proiectii ale individului in sisteme de imagini si idei care il ghideaza intrega existenta.
-Idealurile sunt anticipari, generalizari si optimizari ale proiectului existential.
-Este plamadit de individ in functie de particularitatile proprii, se integreaza valorilor personalitatii iar cu timpul devine o valoare personala, reusind sa motiveze comportamentul.
-Structura psihologica a idealului cuprinde:
-sensul si semnificatia vietii, directia de orientare a individului.
-scopul vietii, obiectivul vietii, valoarea personala suprema.
-modelul de viata- ghidul urmat, eul ideal.
-Idealul ca motiv central al existentei, ca stea calauzitoare, reprezinta o adevarata forta spirituala.

3)Motivatie si performanta
Motivatia nu trebuie considerate un scop in sine ci pusa in slujba obtinerii unor performante inalte. Ceea ce intereseaza e valoarea motivatiei si eficienta ei propulsiva.
-Relatia dintre intensitatea motivatiei si nivelul performantei e dependenta de complexitatea activitatii indeplinite:
-in sarcinile simple, repetitive, cu putine alternative, pe masura ce creste intensitatea motivationala creste si nivelul performantei.
-in sarcinile complexe, creative, bogate in continut si cu multe alternative de rezolvare, cresterea motivatiei se asociaza pana la un punct cu cresterea performantei, dupa care performanta scade, deoarece intensitatea motivatiei e nefavorabila discriminarii intre alternative.
- Eficienta activitatii depinde si de relatia dintre intensitatea motivatiei si gradul de dificultate al sarcinii. Cu cat intre ele este o corespondenta mai mare, cu atat eficienta activitatii e asigurata. Astfel a aparut idea de optim motivational, adica a unei intensitati optime a motivatiei care sa permita obtinerea performantei scontate.
-De optim motivational putem vorbi in doua situatii:
a)Cand dificultatea sarcinii este apreciata correct de catre subiect. Aici Oprimul Motivational inseamna relatia de corespondenta, chiar de exhivalenta intre marimile celor doua variabile.
b)Uneori dificultatea sarcinii este apreciata incorrect de catre subiect, fie:
1- subapreciaza dificultatea sarcinii si va fi submotivat nereusind sa realizeze sarcina,
2- supraapreciaza dificultatea sarcinii, va fi supramotivat si va realize sarcina irosind insa resursele inutil, situatie soldata cu oboseala si satisfactii indoielnice.
- Stimulul motivational care impinge spre realizarea unorprogrese si autodepasiri evidente, poarta numele de Nivel de Aspiratie. Acesta trebuie raportat la posibilitatile subiectului, dar trebuie sa fie cu putin peste posibilitatile sale de moment.

Niciun comentariu: